RO | EN


9. Wake up and smell the coffee, de Eric Bogosian – Compania Mică, 2008

"...un spectacol în perspectiva acidă, ironică, dar şi necruţătoare a regizorului Dan Vasile. ...Mostră de entertainment pur, de cea mai bună calitate. Regizorul jonglează permanent cu planuri şi convenţii, introducând spectatorul într-un joc care-şi schimba neîncetat regulile, spre deliciul şi participarea totală a audienţei. Mustind de ironie, autoironie, cinism, frizând pe alocuri chiar şi kitsch-ul, fără să cadă în capcana lui totuşi, spectacolul şi-a setat pentru 70 de minute publicul pe frecvenţa comediei.'' (Loreta Popa, Jurnalul Național, 2008)

10. Alchimistul, de Paulo Coelho – Teatrul “Sică Alexandrescu”, Braşov, 2006

O abordare ingenioasă a celebrului roman al lui Paulo Coelho, un joc al convențiilor teatrale care sugerează că o călătorie inițiatică se poate face și… din fotoliu, răsfoind paginile unei cărți de capatai! Cu personaje care ies din cabina de duș, dintre umerașe sau dând la o parte ușa frigiderului, imagini moștenite odată cu casa bunicilor sau un subconștient colectiv reactivat de o lectură marcantă… tema secretă a montării e de fapt rolul formator al lecturii într-o lume tot mai ușor de mulțumit cu informația facila.

“Viata bate filmul iar piesa bate cartea. Alchimistul pe scena are in sfarsit sens. Sandra Brown din Paulo Coelho dispare aidoma flacaului care s-a transformat in vant.

"Cand vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale." (doru spectatoru')

11. Chat, de Ştefan Caraman (premieră absolută) - Teatrul Π Buni, Piatra Neamţ, 2006

“…seara e cat se poate de reusita. Si este asa gratie regizorului care, sprijinindu-se pe faptul ca actiunea se petrece intr-un bar, a stiut sa creeze atmosfera relaxata pentru a aduce in public o discutie deloc comoda despre criza barbatului care imbatraneste, despre prejudecatile accentuate ce functioneaza inca in societatea noastra cand e vorba de tot ce tine de sexualitate si despre "eliberarea" traita in spatiul virtual, adica pe... chat. Imaginea unui inger insolent miscandu-se cu incetinitorul printre consumatorii de la Green Hours, pe muzica din "In the mood for love", parca cere iertare, autoironic, pentru toate vorbele dure schimbate de cei doi, subliniind ca asta e lumea in care traim. “(Cristina Modreanu, Gândul, 2006)


“...directorul de scena a sesizat foarte bine ca exista nu departe de pielea personajelor un mai departe infinit de melancolie, de spleen ar fi zis parintii simbolismului, pe care, in conditii de buna masura, violentele lexicale il pot releva optim. Stiinta dozajului a permis exercitii de virtuozitate cuplului actoricesc. (Doru Mareș, Observator Cultural, 2006)


“Regizorul transforma agresiunea verbala in tandrete si in discurs despre insasi conditia umana, in care personajele se joaca, fie si acceptand perversiunile conventiei, pe ele insele, ….fac din "Chat" un probabil varf al actualei stagiuni. (D.M., România Liberă, 2006)

“Pigmenţii puşi de regizorul Dan Vasile accentuează şi mai tare limita superfluă, existentă în text, dintre teatru, viaţă şi joc. Atuul din mâneca regizorală stă în trecerile rapide dintre planuri şi în accentele poetice şi grave de final spre care conduce derizoriul tramei. Căci, ca în orice comedie reuşită, în spatele piesei aparent neserioase se răspândeşte un plan adânc uman şi o construcţie atent elaborată. “ (Rusiecki Cristina, Adevărul, 2007)

12. Zadarnicele chinuri ale dragostei, de W. Shakespeare – Teatrul G. A. Petculescu, Resita, 2006

Un spectacol cu patina unui porțelan de familie păstrat de decenii în vitrina bunicii, o oază de umor de calitate într-un cotidian manelizat.

13. Travestiuri, de Tom Stoppard – Teatrul Nottara, Bucuresti, 2006

Un ingenios joc de oglinzi între percepții contradictorii ale istoriei, confruntări între estetici belicoase și utopii politice care vor (de)forma fața Europei secolului XX. Un jam session teatral…

14. După ploaie, de Sergi Belbel – Teatrul Sică Alexandrescu, Braşov, 2005. Premieră pe ţară, selectionat in Festivalul de Dramaturgie Contemporana, Brasov, 2005 si Gala Tinerilor Regizori „Capul de Regizor”, Buzau, 2006.

Premieră românească cu una dintre cele mai cunoscute piese ale unuia dintre cei mai importanti dramaturgi catalani... o perspectivă ironică asupra tendințelor companiilor multinaționale de a instaura un noi soi de scavagism… un protest împotriva dezumanizării individului prin politically correctness… destine, iubiri, păruieli și tendințe suicidale în decorul unic al terasei unui zgârie nori.


„Prin felul inteligent în care îşi construieş­te spectacolul, prin actori şi pentru actori, prin mo­dul cumpănit în care elaborează combinaţia dintre realism şi poezie, prin preocuparea de a realiza o transpunere scenică transparentă, prin re­laţia activă pe care o instituie cu textul dramatic, prin felul în care îi sensibilizează me­sajul, Dan Vasile se impune ca regizor. Spectacolul său, sobru, tensionat, lipsit de ve­le­i­ta­ris­me, de inventarea de suprateme inutile ori de „ co­duri semantice” supraîncărcate, ca şi opţiu­nea în sine pentru piesă se constituie în argumente ce te îndeamnă să reînnoieşti pactul cu teatrul, căci montarea îţi reîntăreşte convinge­rea că această artă îţi poate oferi prilejuri de bu­cu­rie dar şi de meditaţie. (Mircea Morariu, Familia, 2005)


“Invitat sa lucreze la Brasov, regizorul Dan Vasile valorifica substantialul si originalul amestec de drama si umor negru al lui Sergi Belbel - printr-o montare de mare calitate si forta, care transmite emotionant viziunea si mesajul scriitorului.
Maturitatea profesionala, vocatia stilului si sensibilitatea lui Dan Vasile (exersate altadata pe Strindberg sau pe Cehov) se exprima in toate componentele desfasurarii teatrale, dar mai ales in configurarea si in relationarea personajelor. (Natalia Stancu, Cronica Română, 2005)


Pentru tot ceea ce înţelegi despre oameni, aşa cum sunt ei, pentru sentimentul de solidaritate trezit de singurătatea dureroasă a fiinţelor întrupate pe scenă, merită să asişti la acest spectacol devenind pentru un timp fumător pasiv, admiţând, în mod cu totul excepţional, că fumatul e necesar dacă dă oamenilor o şansă de comunicare.
(Cristina Modreanu, Gândul, 2005)

15. Livada de vişini, de A.P. Cehov – Teatrul Naţional Constanţa, 2004 (costume, decor Doina Levintza)

O comedie despre scufundarea unei lumi, despre extincţia unor secole de spiritualitate. Un reqviem vesel, într-un tempo aproape uitat.
“Regizorul Dan Vasile a citit mai insistent “Livada de visini” pe latura ei de comedie trista si grotesca. Agitatia inutila, sterila, este …mai semnificativa decat “asteptarea”, decat proiectiile iluzorii intr-un viitor fericit; decat falsul dialog al unor oameni care nu mai comunica practic. Dincolo de succesul de public pe care l-am putut constata in seara premierei, “Livada de visini” de A.P. Cehov, in regia tanarului Dan Vasile, reprezinta o incercare notabila de a duce mai departe traditia vie a teatrului din Constanta. E vorba de aspiratia catre spectacolul de arta, de substanta, insufletit de gand, emotie si solutii estetice originale” (Natalia Stancu, Cronica Română, 2005)

" ...una din montările de excepție ale anului 2004, "Livada de vișini" de A. P. Cehov, în regia lui Dan Vasile, s-a bucurat de aprecieri favorabile din partea criticilor și, ulterior, de un răsunător succes de casă." (Grațiela Gheorghe, "Telegraf")

16. O noapte taifunoasă, după I. L. Caragiale – Compania Mică, 2004 (preluat la Nocturnele Teatrului Nottara, in inchiderea Festivalului de Teatru de Camera si Underground de la Arad, 2004, microstagiune de vara la Green Hours - www.liternet.ro)

“O șarjă la Caragiale, în stil japonez!” (Florica Ichim, România Liberă, 2004)

“S-a râs, am râs cu mare poftă şi cu încântare la acest spectacol ingenios, îndrăcit, surprinzător, rafinat, plin de vervă, ale cărui îndrăzneli au fost permanent susţinute de nedezminţitul profesionalism al echipei de interpreţi: regizor, actori, muzicanţi” (Liliana Alexandrescu, Bulletin, Amsterdam, 2004)

“ Spectacolul … neîntrerupt decât de râsul nestăvilit al publicului… a încheiat răsunător cea de-adoua ediție a Festivalului de Teatru de Cameră și Underground, fiind aplaudat minute în șir la Clubul Frontiera.” (Cătălina Latu, Adevărul de Arad, 2004)

“…Experiment teatral inedit, care, dincolo de reacţia favorabilă a publicului repune în discuţie "intraductibilitatea" lui Caragiale …Abundă efervescent ideile regizorale… spectacolul e împănat cu efecte comice dintre care bănuieşti că cel puţin jumătate se vor fi născut spontan, din bucuria jocului, de-a lungul repetiţiilor... Dar să lăsăm publicului libertatea de a gusta spectacolul.” (Radu-Ilarion Munteanu, liternet.ro)

“… splendida varză stilistică din Noaptea taifunoasă - o combinație de chei teatrale și paliere estetice cu totul eclectică, dar, pe cât de de variată, pe atât de gustoasă și tonică. Vă recomandăm cu căldură vizionarea acestei comedii de grație... (Theo Herghelegiu, “Cultura”, 2004)